Gingășia pierdută

Mereu am avut o relație bună cu părul meu. Eram în școala generală când am auzit o prietenă de-a mamei spunând “Dacă ai părul lins, îl vrei ondulat, dacă-l ai ondulat, îl vrei lins.” M-am mirat, eram ok cu al meu.

În ultimii ani l-am lăsat să crească cum vrea. A fost în regulă o vreme, dar până la urmă m-am plictisit, așa că m-am dus la Raluca la salon.

— Raluca, te rog tunde-mă că m-am plictisit de nu mai pot! Mai sunt și obsedată de Beatles și tot nu-mi mai trece, deci am nevoie de ceva în direcția aceea.
— Am înțeles, te rezolv! mi-a zis și a început să taie din păr cu mișcări sigure.
Când a terminat mi s-a părut că m-am întors la mine.
— Raluca, eu cu freza asta m-am născut. Asta sunt eu! i-am spus și am plecat.

Zilele au trecut și am început să mă întâlnesc cu cunoscuți.
— Nu înțeleg, unde a fost freza asta până acum? m-a întrebat Mihai zâmbindu-mi larg.
— Așa-i? I-am zâmbit înapoi cu toți dinții.

În rest a fost mai puțin validant:
— Parcă ți-e mai închisă culoarea, zici că ești brunetă.
— Ai mai puțin de lucru cu părul scurt.
— Nu mă așteptam la freza asta de la tine.
— Ce schimbare drastică.

— M-am uitat pe Instagramul tău din 2021 încoace, ce superbitate erai!
Acum parcă ai o melancolie apăsătoare, înainte puteai zâmbi mai ușor.
Și… oare ai pus 2-3 kilograme pe tine? Unora le stă bine, le adaugă vivacitate, dar ție parcă îți fură din gingășie.
Și frizura asta nouă îți mai ia din feminitate.

Hm! Interesant! Credeam că am pus cam 5 kilograme de atunci. Cine mai poate ști acum? Oricum, nu voiam să-l corectez, și, Doamne ferește, să-l supăr. Neștiind ce să răspund, am început să cânt:

I’d like to be under the sea
In an octopus’s garden in the shade
He’d let us in, knows where we’ve been
In his octopus’s garden in the shade

S-a întors și a plecat. Vai de capu’ meu, mai cânt și prost.