Pachet la Pyongyang

În adolescență am încercat să îmi fac datoria și să îmi împing limitele ca să văd până unde sunt eu și unde nu mai sunt.

Într-o seară mă plimbam pe stradă cu un iaurt în mână. La un colț de bloc, un bărbat striga și înjura din toți rărunchii.

“Ai chef de scandal?”, îl întreb oprindu-mă în dreptul lui și privindu-l drept în față.
“Ce-ai zis tu!”, urlă și își încordează corpul spre mine.

Am fugit de acolo și m-am oprit lângă o fabrică părăsită într-un capăt de oraș. M-am așezat pe o bordură și am băut iaurtul. Am luat o piatră și am aruncat-o, spărgând un geam. O fată mă vede și-mi zice “De ce spargi, locuiesc oameni acolo...”. Am plecat capul și am mers mai departe.

Am ajuns lângă o casă în construcție, am urcat pe ea. De sus vedeam cerul larg. Am fumat o țigară stând pe spate pe betonul brut.

Mai departe am găsit o casă părăsită, avea podele vechi de lemn. Am țopăit puțin, lemnul s-a rupt sub mine și am picat prin podea. M-am prins cu mâinile cât să nu cad de tot. M-am ridicat și am plecat.

Acasă ai mei se întrebau uitându-se la mine “Oare unde am greșit?” în timp ce mă îmbrăcam să ies dis-de-dimineață într-o rochie fishnet din cap până-n picioare.
“Mă îmbrac cum vreau!”, le-am zis și am ieșit în soarele dimineții.

În dimineața următoare mi-am luat și fularul cu pene negre și am mers cu el fluturând în urmă.
“Vai, da’ frumosă mai ești...”, mi-a zis un puști dând din cap cu îngrijorare.

Am băut o cafea și m-am întors acasă să mă culc. Noaptea citeam și mă uitam pe geam, ziua dormeam.
Seara m-am trezit și m-am dus în bucătărie să discut cu ai mei.

“M-am decis să mă duc la facultate în Coreea de Nord.”
“Bine Ancuța, faci cum vrei tu...”, mi-a răspuns maică-mea din dreptul aragazului. “Oricum numai cum vrei tu faci.”
“Unde vrei să mergi?”, a întrebat taică-meu oprindu-se din curățat cartofii.
“În Coreea de Nord, în capitală, am uitat care-i capitala.”
“Parcă Pyongyang. Bine, dar să știi că nu o să venim să te vizităm.”
“Treaba voastră”, le-am spus și m-am dus în camera mea.

M-am uitat o vreme pe geam și m-am întors în bucătărie.
“Auziți... dar pachet îmi trimiteți?”