Ți-aș spăla chiloții

Toți avem superputeri. A mea este că pot pleca la drum cu foarte puține lucruri. E util când sunt cu bicicleta sau pe jos. Am ajuns uneori să cântăresc bagajele, dar asta doar ca să mă felicit. Știu și fără să cântăresc că am făcut o treabă bună. 

E o eliberare specifică să am lucruri puține - port aceiași pantaloni în fiecare seară, un singur ruj (pentru când e momentul), aceiași pantofi. Despachetez aceleași puține lucruri seara când ajung, le împachetez la loc dimineața, și pornesc la drum.

Un ritual aparte este spălatul hainelor de mână. Seara, după ce ajung și îmi curăț corpul, îmi spăl hainele și le las la uscat până dimineață. O fac cu plăcere, e parte din drum.

Într-o zi am ajuns într-un camping cu noul meu prieten de călătorie, nu ne cunoșteam prea bine. Dar ne zâmbeam când ne vedeam, ne lăsam în pace, înotam și ne ofeream unul altuia scoici de pe fundul mării. Mâncam din palma celuilalt și stăteam în liniște cu orele.

Ne-am învârtit câteva minute până am găsit locul care să ne placă cel mai mult pentru a pune cortul. Ne-am uitat în sus la copaci, în jos la sol, la traiectoria soarelui. Am pus cortul, am montat scăunelul, am întins prelata pentru umbră.

“Vreau o masă aici”, am zis arătând spre un loc. A găsit niște scânduri și a construit o masă. Am așezat pe ea merele și smochinele pe care le-am cules de pe drum.

“Mă duc să spăl haine”, i-am spus. “Dă-mi și ale tale.”
“Ești sigură?”
“Da.”

Mi-a dat tricoul decolorat de la soare, pantalonii scurți, o pereche de șosete. Ne uitam în ochii celuilalt. Am stat o clipă amândoi așa, și mi-a întins o pereche de chiloți negri. M-am uitat la el și am pornit spre băile comune ca să le spăl.

După câteva săptămâni și undeva mai în sud, ne odihneam după o zi cu mult vânt.

“Mi-a plăcut că m-ai lăsat să îți spăl chiloții”, i-am spus.
“Ți-aș spăla chiloții oricând”, mi-a răspuns.

Nu aveam nevoie de mai mult.