With the Beatles

M-am trezit devreme, orașul era învăluit într-un alb iernatic simplu și relaxant. Am ieșit din casă la 8 dimineața, voiam să beau o cafea și să mă gândesc la ce aveam de făcut. “Cât de luxos!”, îmi spuneam frecându-mi mănușile cu entuziasm.

Am intrat la Cuc, mergea un vinil cu Beatles. 
“Doamne, Beatles de dimineață, nici că se putea mai bine!”, mi-am zis și m-am așezat la masă, pregătită să încep să îmi pun ordine în gânduri.

A început It’s been a hard day’s night. “Cum poate să fie atât de bună muzica ăstora, futu-i, parcă are ceva pur, nu pot să înțeleg”, mi-am zis mișcându-mi bărbia stânga-dreapta.

Două femei stăteau la geam cu niște hârtii în mână și încercau să discute despre ele, dar nu reușeau. Una își mișca ritmic umărul în jos și cu mâna flutura documentele. Cealaltă își aducea umerii în față pe ritm.

Două persoane au intrat și s-au așezat în fața mea cu un laptop.
I don’t care too much for money, money can’t buy me love
“Să fac cu roșu aici partea asta, ce zici?”, a întrebat una dintre ele dând din cap pe muzică.
“Ăăăă cum crezi, can’t buy me love, love, scuze nu pot să fiu atentă acum”, a răspuns cealaltă.

Aveam în față lista cu lucrurile la care voiam să mă gândesc, mă uitam la ea și nu reușeam să citesc prima frază. Nu mai existam ca ființă independentă. 

Femeile din geam aveau sprâncenele împreunate în sus și cântau chinuite. Mă uitam la ele mușcându-mi buza de jos cu dinții din față în timp ce dădeam din cap. Eram mișcare, vibrație, nu puteam decât să dansăm fără control. Eram sechestrați.

Won’t you please, please help me?
Help me, help me!